miercuri, 7 ianuarie 2015

Text pentru femei, ca să îl distribuiți bărbaților. :)

 
De cele mai multe ori, zi de zi suntem într-o continuă alergatură. Ne dorim mai mult, mai mult şi mai mult. Deloc rău! Să fii perseverent este mai mult decât bine, însă atunci când nu ne mai oprim din a alerga, din a căuta perfecţiunea greşim, amarnic.

Tudor Chirilă spune aşa: "Perfecţiunea e linia orizontului." Şi are dreptate. O poţi vedea, pe alocuri, în cei de lângă tine, dar nu o poţi atinge, cu cât alergi mai mult în direcţia ei, cu atât se îndepărtează mai tare. Şi atunci care e soluţia? Să privim aproape, să rămâmen aproape şi să ne bucurăm de ceea ce avem. "Fericirea nu înseamnă să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai."

Noi, bărbaţii, facem 2 greşeli capitale. De foarte multe ori suntem într-o fugă continuă după femeia perfectă. Şi o facem şi atunci când suntem implicaţi într-o relaţie şi atunci când nu.

Cazul 1: Cazul în care e nemulţumit de ceea ce are lângă el. Nici nu renunţă la ceea ce are, dar în acelaşi timp caută altceva. Dacă ai avea un sigur măr, puţin lovit, nu l-ai mânca pe acela bucurându-te de culoare şi savurându-i gustul? Dar dacă ai avea lângă el şi altele şi rând pe rând le-ai încerca pe toate? Ai avea parte de gusturi diferite, unele care te mulţumesc, altele mai puţin, însă după ce ajungi la ultimul s-ar putea să îţi doreşti să te întorci la primul. Prea târziu! Mica lovitură a stricat tot mărul între timp. Asta face alergătura şi căutarea continuă sau faptul că nu eşti mulţumit de ceea ce ai.

Cazul 2: Cazul în care el e singur şi aleargă în continuu după ceva mai bun. Aici el încearcă şi încearcă, renunţă de la prima muşcatură. Azi un măr roşu, măine unul verde, iar cel roşu, apoi unul gălbui, iar cel roşu şi tot aşa. Prin această alergătură continuă, el ajunge să îşi piardă stima, ajunge să nu se mai poată nici măcar atinge de alt măr, oricât de mult şi-ar dori, îşi pierde credibilitatea constant, cu fiecare nouă muşcătură.

Pe langă faptul că această alergătură, această fugă ameţitoare şi căutare continuă te duce încet, încet la pierzanie, ea te şi oboseşte. Înlocuiţi fuga cu un simplu joc de glezne şi atunci totul se schimbă, aşa vă păstraţi tonusul, aşa rămâneţi antrenaţi şi pregătiţi.

 
Folosiţi-vă de efectul de ARC (Acceptare. Răbdare. Conştientizare). Nu e uşor însă având în tolbă toate aceste caracteristici rezultatul va fi cel scontat. Ţintiţi bine şi trageţi o singură săgeată. În caz contrar tot acest efect poate fi unul complet negativ, de RAC (Regresie. Accentuare. Colaps).

Închei simplu şi concis! Dacă cel de lângă noi ar fi perfect, noi ce merit am mai avea că îl iubim?