joi, 7 august 2014

De ce sunt femeile precum pepenii?


De-a lungul vieţii copilărim, încercăm, experimentăm, dar la un moment dat ne oprim şi iubim pe deplin. Că alegem sau nu din prima, tot încercăm...

Pepenii se încearcă. Fiecare are metoda lui. Uneori ne păcălim, alteori nu, uneori nu sunt dulci, alteori sunt prea dulci, uneori sunt trecuti, alteori au prea mulţi sâmburi. Însă în momentul în care l-ai gasit pe cel ce îţi satisface gustul nu ar mai trebui să îl împarţi cu nimeni. E pepenele tău şi gata! În acest caz e acceptat egoismul.

De ce sunt femeile precum pepenii? Pentru că pepenii pot fi atât roşii cât şi galbeni, pentru că ei pot fi lunguieţi sau mai rotunzi, mai mici sau mai mari, cu coaja tare sau mai subţire. Pentru că ei pot avea mai mulţi sau mai puţini sâmburi. Pentru că îi servim în felii mai mici sau mai mari, cu mâna sau cu furculiţa. Pentru că îi servim cu zahăr, în cazul celor galbeni. Pentru că sunt suculenţi şi gustoşi. Pentru că îi devorăm cu plăcere atunci când suntem încinşi, pentru că ne potolesc setea. Pentru că bărbatul taie pepenele. :)

Atunci când alegem trebuie să o facem hotărât şi asumat. Alegem un singur fruct şi ne bucurăm de el până când ajungem la coajă. Se poate ca pepenele să mai aibă uneori viermi, se poate să fie pe alocuri pătat sau stricat, însă dacă ai trecut de prima felie şi aceasta ţi-a plăcut eşti dator să mergi până la capăt. Aşa vei avea surpriza să observi că urmatoarea felie este chiar mai bună decât prima. 

Pe de altă parte pepenele este aşa cum l-ai păstrat. Nu există perfecţiune, este vorba doar despre ceea ce ne dorim, despre ceea ce construim, despre felul în care suntem dispuşi să acţionam, despre ceea ce acceptăm despre felul în care reuşim să comunicăm. Dacă cel de lângă noi ar fi perfect noi ce merit am mai avea că îl iubim? În iubire arta compromisului şi întrebuinţarea sa sunt cheia succesului.

Poftă bună!