joi, 31 iulie 2014

Singurătatea, dependenţa şi independenţa...



Cu toţii ne dorim o anumită independeţă, atât din punct de vedere material cât şi din punct de vedere emoţional. Însă trebuie să avem mare grijă cât intindem coarda pentru că riscăm să picăm în propria capcană.

Momentele de singurătate trebuie folosite pentru a ne defini, pentru a ne reconstrui, dacă este cazul, uneori chiar şi pentru a suferi în linişte. Avem nevoie chiar şi de asta. Suferinţa are rolul ei, însă chiar şi aceasta trebuie oprită la un moment dat, pentru că altfel riscăm să cădem. Şi oricât ne-am mai dori ulterior să ne ridicăm sau să fim ajutaţi pentru a face asta va fi aproape imposibil. O dată căzut în mlaştină este foarte greu să mai ieşi.

Dacă nu avem grijă, momentele de singurătate prelungită ne pot crea mai mici sau mai mari frustrări, pe care va fi destul de greu să le eliminăm ulterior, iar frustrările duc către răutate. Nimeni nu cred că işi doreşte asta. Aceste clipe, din moment ce se prelungesc ne pot transforma în persoane relativ insuportabile.

Ceea ce e complet curios este faptul că foarte multe dintre persoanele singure îşi doresc pe cineva alături, unele chiar au nevoie, altele caută cu disperare să umple acest gol. De la a îţi dori până la a căuta e un pas mare, iar a căuta nu este deloc sănătos, pentru că aşa poţi cădea în extrema cealaltă. Nu poţi experimenta la nesfârşit. La un moment dat trebuie să te opreşti. Ceea ce e mai greu este să ştim, să simţim acel moment. Dacă am fost sinceri cu noi, în clipele de singurătate, dacă am învăţat şi dacă suntem dispuşi să o facem şi pe mai departe, acel moment poate fi identificat mult mai uşor.

Există persoane care pe timpul singurătăţii încep să se iubească pe ele însele. Acesta nu este un lucru tocmai rău, însă chiar şi în acest caz trebuie să ştim cât de departe să mergem. Există riscul să devenim ultra mulţumiţi de noi înşine şi să ne fie tot mai greu să acceptăm pe cineva lângă noi. Vom avea impresia că persoana care se apropie de noi ne distruge imperiul creat cu atâta trudă.

Există şi persoane care nu suportă nici măcar o clipă de singurătate, persoanele dependente de a avea pe cineva alături. Însă cel mai rău este atunci când ajungem să ne simţim singuri în mijlocul unei relaţii şi nu reuşim să ieşim de acolo tocmai din cazul acestei dependenţe...

În oricare dintre situaţii dozajul este mai mult decât important. Vă sfătuiesc să serviţi totul în doze mici, dar tari!


Foto credit: Sorin Onisor.