marți, 29 iulie 2014

În viaţă nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut...


"Oscar şi Tanti Roz" e cartea prin care am priceput că în viaţă nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut, pe care trebuie să încerci să-l meriţi. Am citit-o acum câţiva ani buni, într-un moment nu tocmai fericit, la recomandarea unei persoane dragi. Indiferent de moment, merită citită sau recitită. Eu tocmai am facut-o. Vă las câteva fragmente. Sper să vă fac poftă.

"Scriu, o fac numai când sunt silit. Scrisul nu-i decât zâmbăreală, ploconeală, împopoţoneală etc. Minciună frumoasă. Ceva pentru oameni mari, adică."

"Uităm că viaţa este fragilă, gingaşă, efemeră. Ne comportăm cu toţii de parcă-am fi nemuritori."

"...gândurile tale, acelea pe care nu le spui nimănui, care devin apăsătoare, prind rădăcină, te împovărează, te
imobilizează; acelea care, luând locul ideilor înnoitoare, te paralizează măcinându-te pe dinăuntru. Dacă nu vorbeşti şi doar le ţii în tine, ai să te transformi în groapa de gunoi a gândurilor vechi şi rău mirositoare."

"Păi dacă-mi pierd timpul cu ce cred toţi tâmpiţii, când să mai găsesc vreme să aflu ce gândesc oamenii deştepţi?"

"Nu crezi oare c-ar fi timpul să ai curajul propriilor tale sentimente?"

"Există două feluri de suferinţă – cea fizică şi cea morală. Suferinţa fizică o înduri. Pe cea morală ţi-o alegi."

"Majoritatea oamenilor sunt complet lipsiţi de curiozitate. Ei se agaţă cu înverşunare de ceea ce au ca păduchele de urechea chelului."

"Întrebările cele mai interesante rămân şi vor rămâne întrebări. Ele întreţin misterul. Fiece răspuns trebuie precedat de „poate că“. Doar întrebările neinteresante pot căpăta un răspuns definitiv."

Lectura placută!

Foto credit: Sorin Onisor.